Supravietuitori – Muntele de foc

Șase prieteni se hotărăsc să petreacă câteva zile în aer liber, în apropierea muntelui St Helens, în statul Washington, în Statele Unite. Cu toate ca se aflau la 10 km de zona desemnata ca fiind periculoasa, ei au fost prinși în unda de șoc. Citiți mai jos povestea incredibila a supraviețuitorilor.   

CONTEXT

În mai 1980, se știa că muntele St Helens este un loc periculos care trebuie evitat. Cutremurele și erupțiile mai mari sau mai mici au determinat autoritățile sa stabilească o zona de securitate de 16 km în jurul muntelui. Nimeni nu avea voie sa intre în acest perimetru fără autorizație scrisa.

UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ CARE PĂREA PERFECT

Șase prieteni s-au hotărât să petreacă un sfârșit de săptămână în aer liber. Dan Balch și Brian Thomas, Bruce Nelson și Sur Ruff împreună cu Terry Crall și Karen Varner își instalează corturile pe malul râului Green, la 26 de km de munte, la 10 km de zona de protecție.  Totul este perfect, tinerii stau în jurul focului pana după miezul nopții bucurându-se de noaptea calda de mai.

COȘMAR

A doua zi dimineață, Dan Balch se trezi speriat. Își văzu prietenul care se uita stupefiat pe gemulețul cortului. Curios sa vadă ce-l uimise pe prietenul lui, se ridica sa se uite și el. O coloana de fum alb se înălța dinspre munte. Coloana își schimba repede culoarea din alb în rosu și apoi în negru și, fără nici o urma de îndoială, se îndrepta spre ei.

Cei doi ieșiră rapid din cort, dar nu apucară să facă mai mult de câțiva pași și soarele dispăru. O ploaie de cenușă și noroi arzător căzu peste Balch provocându-i arsuri grave. Se târî până la râu gândindu-se că apa l-ar ajuta să-și mai potolească durerea. Apa râului însă era noroioasă și devenea din ce în ce mai fierbinte.

Se întoarse să-și caute prietenii și reuși sa-l zărească pe Thomas sub un morman de crengi. Thomas era în agonie: era clar că avea un șold fracturat și nu se putea mișca, cu atât mai mult sa se elibereze singur. În ciuda durerii și a cenușii care îl împiedica să vadă, Dan reuși să-și elibereze prietenul.  

In stânga, muntele St Helens înainte de erupție. In dreapta, fotografie făcuta la patru luni după erupție din aproximativ același unghi.

GROAPA SALVATOARE

Bruce și Sue își pregăteau micul dejun când cerul începu să se întunece. Fugiră speriați și, pentru că nu vedeau mare lucru, căzură în groapa lăsata de rădăcinile unui copac răsturnat. Ceea ce ei credeau a fi o neșansă, a fost de fapt ceea ce le-a salvat viața, protejându-i de copacii care cădeau în jurul lor. După câteva momente au simțit că aerul devine foarte cald, arzător chiar. Valul de căldura făcea ca rășina pomilor să se topească și să curgă de-a lungul crengilor. Brusc cerul se lumină și cei doi plecară să-și caute prietenii. Din păcate celalalt cuplu, Terry și Karen fuseseră uciși de un copac care căzuse peste cortul lor.

După doua ore, Bruce și Sue ii zăresc pe cei doi băieți. Thomas era mult prea rănit să poată continua drumul, asa că se hotărăsc să-i amenajeze un adăpost într-o cabana părăsita.

Cei trei hotărâră să se despartă, șansele să găsească ajutor fiind astfel mai mari.

Coloana de cenușă.

IEȘIREA DIN INFERN

Dan Balch, in graba în care ieșise din cort nu apucase să-și pună nimic în picioare, deci trebuia să înainteze desculț prin cenușa fierbinte. Încerca să meargă mai mult pe trunchiurile copacilor căzuți și prin apă, dar și asa picioarele ii erau acoperite de răni și arsuri. După trei km se întâlni cu un mic grup și cineva îi dădu o pereche de pantofi de pânză. Fură găsiți de un elicopter spre ora 6 după amiază.

Balch reuși sa-i convingă pe salvatori să se întoarcă după prietenii săi. Bruce și Sue fură găsiți în pădure, complet epuizați. Cu toate acestea, ei refuzară sa se urce în elicopter înainte de a avea asigurarea fermă ca cineva avea să se întoarcă să-l caute pe Thomas.  

Acumulări de cenușă.

BILANȚ

Cu toate că se știa că erupția era iminentă, nimeni nu a prevăzut amploarea ei. În dimineața zilei de 18 mai, un cutremur cu magnitudinea de 5,1 a provocat surparea părții de nord a muntelui, antrenând o avalanșă de pietre.

Acest lucru a provocat explozia bruscă a unui amestec fierbinte de lavă și piatră pulverizată. Coloana erupției a ajuns la 24 km în atmosfera și a depus cenușă în 11 state americane și cantități semnificative de cenușă în două provincii canadiene.

Energia termică eliberată în timpul erupției a fost egală cu 26 de megatone.

57 de persoane au murit în acea zi. Autoritățile americane au estimat că au dispărut aproape 7.000 de animale mari (cerbi, elani și urși), precum și toate păsările și cele mai multe mamifere mici.

Imagini luate de fotograful Gary Rosenquist in timpul eruptiei.


Surse:
https://www.smithsonianmag.com/videos/category/smithsonian-channel/footage-of-the-1980-mount-st-helens-eruption_1/
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/05/17/AR2005051701275.html?noredirect=on
https://en.wikipedia.org/wiki/1980_eruption_of_Mount_St._Helens
https://www.columbian.com/news/2010/apr/01/survivors-waking-to-a-nightmare/

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.