Corpul Voluntarilor Ardeleni (Hârlău)

Noi, corpul voluntarilor armatei române, ofițeri, subofițeri și soldați de rațiune română de pe teritoriul monarchiei Austro Ungare, foști prizonieri de răsboi în Rusia, noi, cari cu jertfa vieții noastre, suntem gata să intrăm în lupta pentru împlinirea idealului nostru: de a uni tot poporul, tot teritoriul românesc din monarchia Austro-Ungară în Una și nedespărțită Românie liberă și independentă…

Noi am pornit din țară străina…

Odată cu declararea războiului, multi români din Ardeal și Banat sunt trimiși sa lupte în armata austro-ungara pe fronturile din Galiția (Ucraina) și Italia. În bătălia pentru Galiția (august-septembrie 1914) armata austro-ungara a suferit înfrângeri considerabile, rusii împingând linia frontului pana la poalele Carpatilor. In cartea sa Collision of Empires: The War on the Eastern Front în 1914, Prit Buttar menționează „Pierderile în primele sase săptămâni ale războiului au fost teribile – este greu sa găsesc un adjectiv care sa descrie un portret complet al pierderilor. Armatele lui Conrad1  au pierdut 324 000 mii oameni din care 130 000 au fost luați prizonieri”. 

Printre acești prizonieri sunt și numeroși soldați romani care încearcă sa se organizeze în unități de voluntari. O parte din aceștia, grupați în lagărul de la Darnita, lângă Kiev, sub conducerea lui Victor Deleu, sunt hotărați sa se ajungă în Romania și sa se alăture fraților lor. Pentru a-și face vocea mai bine auzita, în aprilie 1917, 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați semnează Declarația de la Darnita,  declarație-manifest în care, pe lângă faptul ca cereau sa fie lăsați sa lupte în armata romana, își exprimau dorința arzătoare a unirii tuturor romanilor într-un singur stat.

Noi, ofițerii aproape în totalitate aici, precum și zecile de mii de soldați acasă țărani și lucrători, fără multă carte, dar conștii de datoria lor națională, noi, care ne oferim brațul și sângele nostru tânăr și generos pentru întruparea idealului nostru. Sângele nostru nu se va vârsa în zădăr. Credem ferm, că întri viitoarele state fericite naționale și democratice va fi și România tuturor Românilor.

voluntarii ardeleni la darnita

1. Voluntari din tabăra de la Darnița înainte de plecarea spre Iasi

…cu un singur gând: sa mergem acasă

La începutul lunii iunie 1917 a plecat spre România primul batalion de voluntari. Ajunși în gara din Iași au fost primiți cu un deosebit entuziasm atât de către autoritățile militare, dar mai ales de către populație. Cuvintele nu pot exprima îndeajuns emoția celor prezenți. În Piața Unirii din Iași,  sufletul voluntarilor, locotenentul Victor Deleu, s-a urcat pe soclul statuii lui Alexandru Ioan Cuza și a rostit un discurs de o forța extraordinara, reușind sa electrizeze mulțimea adunata în piața și sa unească inimile tuturor într-una singura:

„Eram datori sa venim noi la voi, azi, când voi trăiți zile atât de grele. Noi am pornit din țară străina dar am pornit cu un singur gând: sa mergem acasă. De aceea drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. Si mergând înainte vom birui! Vom birui, pentru ca nu sînt asa de înalți Carpații cât ne sînt inimile de înălțate!”

I.G. Duca, prezent la eveniment, declara : „Toate cuvântările au fost mărețe și înflăcărate, dar spre uimirea generala, n-au existat pe lângă a lui Deleu care a fost pur și simplu o minune, ceva de neuitat. (…) A fost una din cele mai puternice impresiuni oratorice din toată viata mea”

voluntarii ardeleni in piata unirii iasi 1918

Voluntari ardeleni, alături de locuitorii orașului Iași, prinși în horă în fața statuii lui Cuza.

A doua zi, pe 8 iunie 1917, voluntarii depun jurământul solemn fața de patrie  în prezența regelui Ferdinand și a reginei Maria, a membrilor guvernului român și a reprezentanților militari ai țarilor aliate.

Regele Ferdinand și generalul Eremia Grigorescu asistă la defilarea voluntarilor ardeleni 1917

4. Regele Ferdinand și generalul Eremia Grigorescu asistă la defilarea voluntarilor ardeleni (vara anului 1917)

Voluntarii ardeleni defilează în fața regelui Ferdinand, Iași, 1917

3. Voluntarii ardeleni defilează în fața regelui Ferdinand, Iași, 1917


Si mergând înainte vom birui!

În vara anului 1917, voluntarii au fost integrați în regimentele 5 vânători, 2, 3, 19 și 26 infanterie, lucru care le-a permis sa-și continue instrucția.  În cadrul acestor unități au luat parte la marile batalii din vara anului 1917. Pentru vitejia lor și pentru faptele de arme deosebite, 129 voluntari au fost decorați.


Grupuri de voluntari au continuat sa vina din Rusia spre Romania, și se estimează ca la sfârșitul lunii decembrie 1917 se aflau în România 29 000 de soldați și 1 816 ofițeri ardeleni și bucovineni mobilizați din prizonieratul rusesc și din rândul refugiaților de peste munți.

Pentru a grupa toți voluntarii atât pe cei veniți din Rusia cât și pe cei care trecuseră munții, Marele Cartier General a luat și decizia de a înființa pe 28 noiembrie un Corp al Voluntarilor cu baza la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu. Mai târziu, la sfârșitul lui 1917 și începutul lui 1918, corpul de voluntari s-a transformat brigada cu trei regimente : Turda (cu bazala Scobinți), Alba-Iulia (cu baza la Cotnari și Ceplenița) și Avram Iancu (cu bazala Deleni).


Pe lângă bătălia de la Mărășești, au mai luat parte și la misiuni de paza și menținerea ordinii interne după Defecțiunea Rusă, la apărarea independenței Basarabiei, și la Operațiuni militare pentru apărarea Marii Uniri.


Ape tulburi

La sfârșitul lui februarie 1918, împrejurări politice nefavorabile2 au dus la emiterea ordinului de demobilizare Corpului Voluntarilor, pentru ca apoi sa fie reînființat în noiembrie.  Prin Ordinul de chemare nr. 167/1919 au fost din nou rechemați pentru a sprijini Armata României.

…nu sînt asa de înalți Carpații cât ne sînt inimile de înălțate!

La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Corpul de Voluntari a fost reprezentat de o delegație condusă de Victor Deleu, acesta fiind ales în Biroul Marii Adunării.


Voluntarii lui Deleu

Compozitorul Constantin Savu a compus „Marsul voluntarilor” iar organizarea grupelor de voluntari a fost încredințată lui Victor Deleu, de unde și numele pe care și l-au luat : „Voluntarii lui Deleu”.  Voluntarii participa activ la eliberarea Ardealului alături de armata romana; în 1919, la 6 iulie, Corpul Voluntarilor este demobilizat definitiv în cadrul unei ceremonii organizate la Sebeș.


In sfârșit o exprimăm noi, foștii prizonieri de războiu, cari îndată ce ni-s’a dat putința, am venit de bună voe la luptă și la moarte. Noi, ofițerii aproape în totalitate aici, precum și zecile de mii de soldați acasă țărani și lucrători, fără multă carte, dar conștii de datoria lor națională, noi, care ne oferim brațul și sângele nostru tânăr și generos pentru întruparea idealului nostru. Sângele nostru nu se va vârsa înzădăr. Credem ferm, că întri viitoarele state fericite naționale și democratice va fi și România tuturor Românilor.

Steagul Corpului Voluntarilor Ardeleni

Steagul Voluntarilor Ardeleni


Note:
1 Franz Conrad von Hötzendorf
Dizolvarea Corpului de Voluntari
Reînființarea Corpului Voluntarilor Ardeleni


Surse :
Declarația de la Darnița
https://harlau625.wordpress.com/2017/08/26/corpul-voluntarilor-ardeleni-la-harlau-cronologie/
Prit Buttar : Collision of Empires: The War on the Eastern Front in 1914
http://www.caietesilvane.ro/articole/20/Din-viata-si-activitatea-lui-Victor-Deleu-1876-1940.html
Actul unirii Basarabiei cu România
French support for the transylvanian cause until the Alba Iulia Union (August 1916 – December 1918)


Surse imagini:
1. Arhivele Nationale ale Romaniei Follow – Voluntari români transilvăneni la Darniţa.

2.Muzeul Național de Istorie a României Nr. de inventar 158683

3. Muzeul Național de Istorie a României Nr. de inventar 86654

4. Muzeul Național de Istorie a României Nr. de inventar  II24108-8

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.